Mi-e frig.

Mi-e frig. Si te-am cautat. Poate de prea mult ori in prea multi oameni care nu aveau nimic din tine. Te-am visat, sa stii. Si tot nu erai tu. Erau prea multe cuvinte in vis ca sa fi fost tu. Cu tine nu poate fi decat liniste. Te-am ascuns. Te-am ascuns de atatea ori pana te-am pierdut. Am uitat ca nu stii drumul, si te-am lasat singur. Am uitat sa las lumina aprinsa, sa imi citesti in umbra calea. Mi-e frig. Te-as fi gasit. Numai sa fi stiut ce caut. As fi vazut toata lumea si apoi te-as fi ales dintre toti. Asa am ramas cu toata lumea in brate. Ti-am vorbit. Poate prea incet, desi am auzit in toate colturile caselor ecoul meu. Am scris cuvinte multe, si poate de cele mai multe ori goale, caci doar in cateva dintre ele ai pus inteles. Ti-am simtit aroma. Tare, de cafea. Rece, zapada necalcata de nici un om. Cruda, crivat ce a batut prea multe varfuri de munti. Calda, piele ta. Te-as fi atins. Daca nu mi-as fi ars mainile in palmele altora. Nu era pielea ta panza pentru sangele din varfurile degetelor mele. Trebuia sa il spal in lacrimile altora intai. Mi-e frig. Te-am privit. Insa ochii mei erau prea goi sa te poata imbraca. Sa iti poata desena un zambet si o lacrima.Te-am auzit. Erai in toate, si nimic nu era tu. Era cantec si era ceea ce batea inima mea. Era mereu, si nimeni nu auzea. In toate vocile nu e nimic din vocea ta. Ti-am sarutat pielea. Mi-a ars buzele. Mi-a incrustat in fiecare rasuflare tremurul indraznelii lor. In fiecare sarut al altcuiva ma ardea, ma invinovatea cladura ta. Te-as fi ales. Dintre toate marile in tine m-as fi ascuns. Dintre toti muntii in tine mi-as fi gasit srpijin. De orice ploaie sub tine m-as fi ferit. Mi-e frig. Si inca nu esti in niciunul. Si pielea mea inca mai freamata dupa mana ta. Mi-e frig de tine. Mi-e frig in tine. Mi-e frig cu tine. Mi-e frig fara tine. Mi-e frig. Si te-am cautat.

-

Am deschis ochii. Si in ochii tai era atat de multa viata incat speriata i-am inchis la loc.
Am deschis din nou ochii si pe fruntea ta se asternuse un gand.
Am intins mana incercand sa iti adun ingandurarea de pe fata si spre surpriza mea m-am impiedicat de un zambet.
Uimita am alunecat usor spre el, iar degetelor mele nu le venea sa creada cat era de frumos.
Ai ras de mine cand cu mirare am vrut sa prind in palme buzele tale si tot ceea ce puteam sa tin era o adiere.
M-ai luat de mana si speriata am tresarit cand in palma mea dreapta ai pus caldura soarelui.
Mainile mele au inceput sa tremure si incet, incet sa se trezeasca la viata.
Am inchis ochii crezand ca e doar un vis.

Am deschis ochii. Si in privirea ta era atat de multa liniste incat speriata am incetat sa mai respir.
Am deschis din nou ochii si in fata mea era acelasi zambet.
Mi-ai luat in bratele tale fruntea si orice urme de vant si indoiala s-au scurs in palmele tale.
Inmarmurita de mirare, mi-am lasat genele prada unui sarut.
Si in ele a ramas tremurand pret de o clipa un gand, o soapta.
Am inchis ochii.

Am deschis ochii si fata ta era atat de aproape de sufletul meu incat nasul tau imi gadila barbia.
Am deschis din nou ochii si te-am privit intrebatoare.
Am incercat sa iti spun ca ochii tai vad mult prea mult in mine.
Dar vorbele s-au impiedicat de degetele tale si au ramas rasfirate sa se usuce in vant.
Ma ardea privirea ta iar mainile tale imi inghetau obrajii ca un crivat.
Nu mai vedeam decat ochii tai, iar buzele mele cereau cu disperare aer.
Am inchis ochii.

Am deschis ochii. Si in fata lor erai tot tu.