marți, septembrie 09, 2008

-

Am deschis ochii. Si in ochii tai era atat de multa viata incat speriata i-am inchis la loc.
Am deschis din nou ochii si pe fruntea ta se asternuse un gand.
Am intins mana incercand sa iti adun ingandurarea de pe fata si spre surpriza mea m-am impiedicat de un zambet.
Uimita am alunecat usor spre el, iar degetelor mele nu le venea sa creada cat era de frumos.
Ai ras de mine cand cu mirare am vrut sa prind in palme buzele tale si tot ceea ce puteam sa tin era o adiere.
M-ai luat de mana si speriata am tresarit cand in palma mea dreapta ai pus caldura soarelui.
Mainile mele au inceput sa tremure si incet, incet sa se trezeasca la viata.
Am inchis ochii crezand ca e doar un vis.

Am deschis ochii. Si in privirea ta era atat de multa liniste incat speriata am incetat sa mai respir.
Am deschis din nou ochii si in fata mea era acelasi zambet.
Mi-ai luat in bratele tale fruntea si orice urme de vant si indoiala s-au scurs in palmele tale.
Inmarmurita de mirare, mi-am lasat genele prada unui sarut.
Si in ele a ramas tremurand pret de o clipa un gand, o soapta.
Am inchis ochii.

Am deschis ochii si fata ta era atat de aproape de sufletul meu incat nasul tau imi gadila barbia.
Am deschis din nou ochii si te-am privit intrebatoare.
Am incercat sa iti spun ca ochii tai vad mult prea mult in mine.
Dar vorbele s-au impiedicat de degetele tale si au ramas rasfirate sa se usuce in vant.
Ma ardea privirea ta iar mainile tale imi inghetau obrajii ca un crivat.
Nu mai vedeam decat ochii tai, iar buzele mele cereau cu disperare aer.
Am inchis ochii.

Am deschis ochii. Si in fata lor erai tot tu.